Zorile se ivesc de două ori. O dată când îi sună lui alarma și o dată când se îmbracă.
Încep nepotrivirile dintre noi.
Ochii mei dau să se deschidă, dar îi oblig să continue fantezia despre șefi de stat
asupra cărora comit atentate de nedepistat. Cu o nano-viespe care se înfige în spinarea
calului de curse al lui Putin. El se bărbierește fin, începe.
Când pleacă el de acasă, eu mă dau jos din pat, dar nu îmi fac și dus, păstrez căldura pijamalei.
Contractorii mă așteaptă ca niște strigoi levitând deasupra laptopului.
Când mă apucă plânsul îmi pun Beyonce, primele albume.
Într-o povestire compusă doar din notițe, Beyonce și Elena din Troia păzesc împreună o clinică de avorturi. Elena se plânge de cât e de frumoasă, Beyonce nu-i înțelege problema.
Când eram mică mă puneam să aleg: Putere, să fiu deșteaptă, sau să mă mărit?
Puterea vine la pachet cu un termen de valabilitate și am învățat din pauzele de la școală că nimeni nu se dă în vânt după deștepții clasei.
Să mă mărit mi se părea singura opțiune pentru care nu era nevoie să te schimbi.
Cum îmi merge acum e o întrebare dificilă. Simt în obraji că nu râd suficient.
Apă stătătoare, un scutec lins. Coșmaruri în care pierd doar un pantof.
Oameni care mă atacă din senin cu o expresie neutră a feței.
merge bine. Nu-mi
Când mă spăl pe cap mă gândesc: oricum se îngrașă la loc.
Îmi plac basmele care nu cer prea multe de la mine. Animale cuvântătoare lipsite de suferință.